BLESTEM




[ XIII ]




Plâng iar, umbre, sub lespezi de morminte,
Că iadul tot acolo-i! - Lumea lor!
Iar jadul negru - mereu i-al celor
Care-n zadar... stau paznici: oseminte,
Făr' de habar - până și-aduc aminte!
Și-n lespezi, deplâng 'nălțarea astrelor,
Că tot în slava cea deșartă - lumea lor;
Ori poate-așa... 'nălța-vor rugi, din minte!
Năluci le-agață-n grabă, pacea.
În lac de-andaluzit o stinge-n veci
Cu umbre-arzând mocnit, chiar dacă-s reci!
Nu-i loc de pace-n chin amarnic...
Nu-i chip de-ntoarse cruci - Iadul, tăcea,
Sub lacul ceruzit, cândva - dar viu, pe veci!




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"